Eu sunt David, ma puteti ajuta?

Eu sunt David, ma puteti ajuta?Daca raspunsul dumneavoastra este DA, voi putea sa urmez un tratament DE CARE AM FOARTE MARE NEVOIE

Puteti dona orice suma , Asociatia DAVID TEODORESCU ADRESA :SAT CHISODA,COM. GIROC str.Retezat ,nr.4A

CIF 36837070

cont;RO15RNCB0249159963700001

Deschis la banca BCR Timisoara

TITULAR;TEODORESCU VALENTINA LIANA

Cu ajutorul vostru am reusit sa adunam bani pentru 3 sesiuni de terapie hiperbara pe care le-am facut la Constanta (octombrie 2010, mai 2011 si martie 2012). Ne puteti ajuta in continuare pentru a merge din nou la Hiperbara Constanta, dar si pentru a putea face si celelalte terapii necesare: logopedie, kinetoterapie, terapie ABA si HIPOTERAPIE.

Va multumim din suflet!

vineri, 12 noiembrie 2010

Un nou progres

Adăugaţi o imagine





Dragii nostri de o saptamana ne-am intors acasa de la centrul de recuperare 1 Mai si ma bucur sa va pot spune ca David este bine . Vestea cea mai mare este ca din 16 octombrie merge singur in picioare, nu mai are nevoie de sprijin. A fost o bucurie imensa pentru noi, ca parinti sa traim acest moment de mult asteptat. Cind l-am vazut ca merge nu stiam ce sa fac, m-am blocat de bucurie iar lacrimile imi curgeau fara oprire. Doamne iti multumesc ca mi-ai ascultat rugaciunile si am ajuns sa-l vad ca merge. Imi pare rau ca nu am avut timp sa postez mai repede aceasta mare veste, eram programati si la un consult neurologic si vroiam sa va dau toate vestile odata. Din pacate neurologul nu ne-a dat motive de bucurie, pe EEG inca se vad descarcari, virfuri ridicate (sunt mioclonii). Ca urmare, i-a fost schimbat tratamentul, acum luam DEPAKIN si RIVOTRIL. Asa cum poate am scris si in alte postari, David este diagnosticat cu epilepsie simptomatica. Dar in ciuda tuturor diagnosticelor pe care le are, el a progresat foarte bine si suntem multumiti. DUMNEZEU IL AJUTA ....
Sa revenim la David. Dragii nostri, si el era fericit ca merge. Cind face un lucru si ii spunem bravo el se bucura, si il repeta. La 1 Mai lui David ii placea de o fetita, se tineau mereu de manute, va las pe voi sa-i vedeti in pozele pe care le-am atasat. Am observat ca lui David ii plac copiii care il baga in seama si vorbesc cu el. Asa cum se intampla cu toti copiii, de cind merge a inceput sa descopere mai multe si se necajeste cand nu il las sa faca anumite lucruri (va dati seama ca vrea sa puna mana pe tot, sa umble peste tot si mereu trebuie sa fiu pe faza). Eu il vad pe David foarte schimbat in bine, intelege tot ce ii spunem, dar nu vorbeste, pronunta doar silabe. Are nevoie in continuare de logopedie si gimnastica. Daca D-zeu ne ajuta in ianuarie pe 6 vom merge din nou la Oradea, la centrul 1 Mai, iar in februarie la Buzias pe 20. In martie la Constanta la Hiperbara, dar asta doar daca vom reusi sa adunam banii de care David ARE NEVOIE. Singura si cea mai mare problema este ca pentru a face a doua sesiune de terapie hiperbara la Costanta mai avem nevoie de AJUTOR, mai avem nevoie de BANI. Va multumim foarte mult tuturor celor care ne-ati ajutat si VA ROG sa o faceti si in continuare, care cum puteti. Va rog din suflet, pentru David al meu!

vineri, 15 octombrie 2010

Baile 1 Mai



Dragii nostrii in curand vom pleca la recuperare Baile 1 Mai langa Oradea.In prezent David este bine si noi suntem foarte multumiti de el in privinta pshicului,este foarte receptiv.Dragii nostrii perioada asta este importanta pentru David,acum el asimileaza foarte mult dupa hiperbara.Incercam sa profitam din plin si suntem optimisti ca vom reusi.Totusi vin in fata voastra cu o mare rugaminte,haideti sa o ajutam pe Ana-Maria Teodora,are nevoie de noi,de prijinul vostru ,puteti intra pe adresa anamaria-teodora.blogspot.com va dorim multa sanatate si tot binele din lume.Va iubim si va multumim tuturor cunosciuti si necunoscuti.David mai are nevoie de voi si in continuare si vom reveni cu vesti noi in curand.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Noutati







Dragii nostri, ne-am intors acasa de la recuperare din Buzias. A fost bine, dar cam putin, copiii fac doar 30 de minute de gimnastica pe zi, ceea ce consider ca este putin. Conditiile sunt ok, dar am venit cam dezamagita de-acolo.
Pentru ca David anul acesta a inceput sa frecventeze centrul de zi pentru copii cu dizabilitati PODUL LUNG din Timisoara, in data de 18 septembrie, cand ne-am intors de la Buzias, am fost ocupati cu analizele care ne sunt cerute la noua gradinita, cu consultul la ochi si la neurologie. La acest centru copiii stau si pe perioada de vara iunie-iulie, au vacanta numai in august. Cred ca il va ajuta mai mult, va invata sa fie independent, va fi mai bine pentru el sa nu stea tot timpul cu mine. Copiii primesc cate o masa dimineata si la prinz, iar cadrele didactice se ocupa de ei si pun suflet in ceea ce fac pentru ei. Chiar le multumesc din suflet, toate doamnele se poarta frumos si isi da interesul sa lucreze cu el, nu fac diferente intre copii. Primele 3 zile am stat cu el acolo, el in sala de curs si joaca, iar eu afara. M-am bucurat ca s-a acomodat repede. Acum David merge singur dimineata, avem transportul asigurat, microbusul il ia si il si aduce. Imi pare bine ca lui David ii place, ca este bine, s-a obisnuit, deja stie cind il duc dimineata la masina si se bucura mult cand pleaca la gradinita. Programul este foarte complex, la gradinita face kinetoterapie, ergoterapie, logopedie, psihomotricitate, artterapie, hipoterapie, meloterapie, marionete, calculatoare, povesti, invatare curriculara, terapie ocupationala. Cu toate acestea as vrea sa multumesc din suflet echipei de la Gradinita LUMINITA, unde a mers David in perioada februarie-iunie anul acesta, sa le dea Dumnezeu sanatate si cit mai multe realizari in special D-nei Alina Rus, este o femeie deosebita ...
Am fost pentru consultatie la ochi la D-na doctor Stoica, ne-a spus ca este foarte bine cu ochisorii, ceea ce este foarte bine pentru ca atita timp cat recupereaza si vede mai bine, va fi bine si din celelalte puncte de vedere. Este foarte atent, a urmarit-o tot timpul pe dna dr, acum 6 luni plingea si numai cu forta putea fi consultat.
Tot acum am fost si la neurolog pentru consultatie, dl dr Bacos nu l-a mai vazut de mult timp si eram curioasa sa vad cum este EEG-ul dupa HIPERBARA. Concluzia dr Bacos e ca este ... foarte bun EEG-ul fata de ultimul facut cu ceva timp inainte de terapia HIPERBARA. M-am bucurat foarte tare cand am auzit. In plus, dr i-a schimbat medicatia, vom merge pest eo luna la un nou control sa vedem daca se vede vreo schimbare dupa aceste medicamente. Sunt medicamente naturiste care sper sa il ajute, dar stiu ca trebuie sa avem rabdare, ca trebuie schimbate treptat. Vom avea rabdare si ne vom ruga la Dumnezeu, sunt sigura ca ne va ajuta cum ne-a ajutat si pina acum.
Dragii nostrii, noi suntem multumiti de David ca ne intelege, se vede clar ca s-a schimbat in bine dupa sedintele de hiperbara, eu vad imbunatatiri mai ales pe partea psihica, desi si din punct de vedere motor e mai bine. Inainte stia prea putin din ce se intimpla in jurul lui, cand era mai mic statea doar pe spate nu facea nimic, acum este prezent, il vad ca intelege ce spun, doar ca nu poate sa spuna ce-l doare si cum se simte.
Singura si cea mai mare problema este ca pentru a face a doua sesiune de terapie hiperbara la Costanta mai avem nevoie de AJUTOR, mai avem nevoie de BANI. Va multumim foarte mult tuturor ca ne-ati ajutat si VA ROG sa o faceti si in continuare, care cum puteti. Va rog din suflet, pentru David al meu!

miercuri, 1 septembrie 2010

Am ajuns acasa!













Dupa 17 zile pline de emotii, greutati si speranta ne-am intors acasa de la Constanta. Am plecat cu mari sperante si ne-am intors cu si mai mari inapoi.
A fost neasteptat de greu, din pacate David a suportat foarte greu sedintele la hiperbara. Datorita faptului ca David nu a suportat masca de oxigen pe fata, medicii au fost nevoiti sa ii administreze Diazepam si Peritol, pentru a-i induce o stare de liniste. Nu ma asteptam sa fie asa de greu, dar ma bucur ca am rezistat si am reusit sa facem toate cele 15 sedinte. Si, asa cum speram, am vazut si primele rezultateȘ David are echilibru mai bun si este mult mai atent si prezent decat inainte. Raspunde imediat cand il strig pe nume, si isi intoare capul spre mine.
Am facut 15 sedinte de hiperbara, iar o sedinta dura aproximativ 3 ore. La inceput intram in barocamera si 30 de minute dura "coborarea la 14m adancime" (era vorba de presiune) iar in acest timp David trebuia sa mestece mereu si sa bea apa pentru a nu i se infunda urechile. Urmau apoi 5 etape de oxigenare care durau cate 20 de minute fiecare, apoi urma decomprimarea care dura cel mai mult. Aceasta era si etapa cea mai dificila, copiii isi pierdeau deja rabdarea si era obligatoriu ca toti cei din sala sa fie cu masca pe fata (sala avea 13 locuri si de obicei era toata plina). Permanent era prezent un medic in barocamera, ne supraveghea si ne ajuta pe toti. David le-a dat cel mai mult de furca medicilor, pentru ca era cel mai agitat copil si plangea cel mai mult, am plecat de-acolo cu o porecla noua "TEROARE" :). Nu am decat cuvinte de lauda pentru tot personalul medical de la Constanta. Dr. Ion Cristian este un om deosebit, m-a incurajat si mi-a dat speranta ca David se va recupera. A fost mereu alaturi de noi si ne-a sustinut, impreuna cu sotia dansului, dna Simona Ion. Le multumesc tuturor inca o data pe aceasta cale.
Cu toate ca am trecut cu mare greutate peste aceasta perioada, care mi s-a parut o vesnicie, ma bucur ca am reusit sa ajungem acolo, si imi pun din nou speranta in VOI, OAMENII DE BINE care ne-ati ajutat, ca o veti face din nou si vom putea ajunge pentru o alta sesiune de tratament atat de necesara lui David, si recomandata de dr. Ion, conform scrisorii medicale atasate. In perioada urmatoare voi merge cu David la Buzias la un centru de recuperare (din 6 septembrie) si vom continua recuperarea intensiva cu gimnastica traditionala, terapie Vojta si sedinte de logopedie, care sunt foarte importante pentru recuperarea lui.
Am incredere si sunt convinsa ca vom reusi sa ajungem din nou la Constanta si ca, in timp, David va fi mult mai bine. Pentru ca stiu ca voi lupta din rasputeri sa fie asa. Va multumesc inca o data tuturor si va doresc tot binele din lume.

joi, 22 iulie 2010

Pe ultima suta de metri











Dragii nostri,
Va dau o veste buna: pe data de 13 august David va face prima sedinta de hiperbara. Am gasit si gazda in Constanta pentru cele 2 saptamani cat va dura prima sesiune de terapie, cu ajutorul unei mamici care a stat acolo in trecut, tot pentru recuperare. Ne costa cazarea 60 ron/noapte si am platit deja un avans de 200 de ron. Am cumparat si bilete pentru tren, ne-au costat 320 ron numai dus la vagon de dormit. Oricum, la intoarcere am sa va justific toata suma de bani cheltuita.
Am fost cu David la tara, la parintii mei, o saptamina. A fost frumos, dar si trist. Din pacate, fiind inconjurata de 3 nepoti sanatosi mi-a fost greu sa-l vad pe David printre ei. A fost greu sa-i vad alergand in jurul lui David, uneori chiar incercau sa se joace cu el, dar se plictiseau repede. Daca nu poate alerga cu ei, nu poate bate mingea prin curte... Am plans. Am plans si din cauza asta , dar si din cauza unor persoane care numai oameni nu se pot numi. Nu stiu cat timp o sa mai pot indura jignirile celor din jur, legate de faptul ca am un copil cu handicap. Se vede ca unele persoane nu inteleg ce inseamna durerea. Ma rog mereu la Dumnezeu sa-l ajute pe micutul meu.
In prezent david face logopedie de 4 0ri pe saptamina, doamna cu care lucram vrea sa-l ajute, stie ca are nevoie de foarte multe ore si ne ia banuti mai putini 20 ron la o sedinta de 2 ore. Iar David, incet-incet, progreseaza si asta ne bucura foarte mult.
Va multumesc inca o data voua, celor care ne-ati fost alaturi si ne-ati ajutat si le multumesc si celor care ne vor ajuta de-acum incolo. Pentru ca inca avem nevoie de ajutor pentru a putea ajunge la terapie si in octombrie. Va multumim.

miercuri, 16 iunie 2010

David, LA MULTI ANI!







Dragii nostri,
David a implinit 3 ani pe 9 iunie. Desi vroiam sa impartasesc bucuria cu voi, din pacate nu am reusit sa scriu o noua postare. L-am sarbatorit in familie, si sper sa va placa pozele noastre :).
In rest, in afara de faptul ca David necesita toata atentia mea, in ultima perioada am avut foarte mult de umblat pentru a fi angajata ca asistent personal.
David este incadrat in grad de handicap grav cu asistent personal, iar acum ca a implinit 3 ani am iesit din concediu de ingrijire copil. Avand in vedere probleme lui de sanatate am hotarat ca cel mai bine este sa renunt la locul de munca pe care il aveam inainte si sa ma angajez ca asistent personal al lui David, desi venitul este mult mai mic.
Iar pentru ca sotul meu lucreaza, a trebuit sa umblam impreuna pentru a rezolva tot dosarul de angajare si a obtine toate actele necesare, care sunt mult mai multe si necesita mult mai mult timp decat la o angajare normala, in orice societate comerciala. Saracutul de el, toata ziua in carucior in stanga si in dreapta, de la un ghiseu la altul, adeverinte, analize, anchete sociale, si vesnicul raspuns "reveniti maine"...
Desi am reusit sa adunam jumatate din suma necesara, in ultima perioada suntem putin tristi pentru ca incasam refuzuri peste refuzuri la strigatul nostru de ajutor. Am fost la 7 firme pentru a solicita sponsorizare, cu David in brate, nu conosteam pe nimeni ... am mers sa vad daca vrea cineva sa ne ajute. Pentru ca nu mai avem nevoie de o suma foarte mare si am considerat ca si asta ar putea fi o solutie, mai ales ca firmele respective oricum ar da banii respectivi la stat, deci nu ar avea nimic de pierdut. Din pacate, am fost respinsa de toti "nu se poate, nu facem sponsorizari..." O doamna de la receptie in una din firme mia zis "doamna, nu va stie nimeni durerea daca nu trece prin asa ceva". Am inceput sa pling ca prea putina lume mai are suflet bun si de multe ori daca nu ai pe cineva sa te sprijine, sau daca nu dai din coate suficient de tare nu realizezi mare lucru...
Dar mai bine sa las toate problemele prin care am trecut si sa MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA DAVID ESTE MAI BINE SI FACE PROGRESE. In ziua Sfintilor Constantin si Elena s-a prins cu manutele de marginea mobilei si a inceput sa faca singur cativa pasi in lateral, atat in stanga, cat si in dreapta. Am ramas blocata cand l-am vazut, am inceput sa plang de bucurie si am multumit ca am ajuns sa-l vad facand asta. La inceput a pasit cu frica, dar acum e din ce in ce mai stabil si rezista mai mult timp in picioare daca se tina de ceva. Inainte doar se ridica pret de cateva secunde si se punea jos.
Acum este in vacanta de la gradinita, dar facem logopedie si gimnastica in particular, pentru a nu stagna pe perioada celor 2 luni de vacanta.
Speram ca David sa fie bine si ne rugam pentru toti copiii si parintii care sunt in situatia noastra. DUMNEZEU SA-I AJUTE
Dragi nostri, simt ca dupa sedintele de HIPERBARA David va fi bine, imi pun foarte mari sperante in aceasta forma de terapie si stiu ca nu o fac degeaba. Cunosc cazuri care au fost si copilasii acum sunt mult mai bine. Ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa reusim pina la capat si va rog si pe voi sa ne ajutati. Mai avem nevoie doar de 2000 de euro! Stiu ca putem reusi.

vineri, 21 mai 2010

Un pas inainte, o speranta mare

Dragii nostri,
Asa cum poate ati vazut la suma donata pana acum, cu ajutorul lui Dumnezeu si al vostru am reusit sa adunam suma necesara primei sesiuni de terapie hiperbara, programata pentru luna august (15 sedinte x 400 ron/sedinta). Avem, insa, nevoie in continuare de voi pentru a aduna si suma necesara celei de-a doua sesiuni de terapie. Si suntem siguri ca veti fi alaturi de noi. Speram sa reusim pina la capat. Doamne ajuta!
David este vizibil mai bine, mai ales de cand am inceput sa mergem la gradinita Luminita (Centrul Speranta din Timisoara) speciala pentru copiii cu deficiente de vedere si de cand am inceput si sedintele de logopedie. David este mai prezent, activ, curios de tot ce se intampla in jurul lui, s-a obisnuit sa aibe mereu copii in preajma, scoate multe sunete, rosteste silabe, ceea ce nu facea pana acum.
In urma cu cateva zile am facut un control neurologic, nu mai fusesem la dr. Bacos din martie. Inainte cind vedea doctorul plingea tot timpul, nu putea sa-l atinga ca lesina de plins. Neurologul s-a mirat de progresele lui David, si ne-a spus ca daca reusim sa adunam banii necesari sa-l ducem la hiperbara desi exista la nivel international si national si pareri pro, si contra. Cel mai important insa e ca in ultimul timp David nu face crize de epilepsie, cred ca medicul a reusit sa dozeze tratamentul in asa fel incat sa nu se mai intample asta. Inainte cand doza era prea mare era foarte agitat, iar cand era foarte mica facea mereu crize.
Ma bucur cand vad ca David intelege aproape tot ce ii spun, dar ma doare sufletul cand vad ca nu stie sau nu poate sa spuna ce ar vrea. Dimineata la ora 7 se trezeste si se uita la geam, imi face semn si incearca sa-mi spuna ca a ajuns masina ("bmbm" :)). Gradinita de nevazatori la care merge David le asigura transportul gratuit copiilor care o frecventeaza, asa ca in fiecare dimineata microbusul ne ia pe toti si ne duce la gradinita iar apoi la pranz ne aduce inapoi acasa. Iar lui David ii place asa de mult!
La gradinita se joaca, face logopedie prin joc, stimulare vizuala, deseneaza, motricitate fina, gimnastica, doamnele educatoare (toate sunt de profesie psihologi) ii invata cintece, povesti. A fost greu la inceput, in primele 2 saptamini David plingea mereu, nu era obisnuit cu straini, dar acum e bine, ii place foarte mult. Ma bucur ca exista si astfel de centre, pentru ca la gradinitele obisnuite am fost refuzati...
Eu sint multumita si ii multumesc lui Dumnezeu ca este bine. Eu stiu cum a fost inainte si nu doar eu. Toata lumea care ne cunoaste vede ce progrese a facut si cum s-a schimbat. Si nu doar datorita gradinitei, ci si a sedintelor de recuperare si a internarilor la centrele medicale de recuperare intensiva din tara, pe la care am fost pana acum. Am facut eforturi foarte mari ca sa reusim ce am reusit deja. Si as vrea sa intelegeti ca nu ne este usor ca am ajuns sa cerem bani strainilor. Si oricat de umilitoare ar fi unele situatii in care ne gasim uneori sau in care ne pun unele persoane, stiu ca o fac pentru David. Si ca nu am bagat mana in buzunarul nimanui. Cine a dorit sa ne ajute, a facut-o fara sa puna intrebari. Si sper sa se gaseasca si alti OAMENI cu suflet care sa ne ajute sa adunam si restul sumei necesare.
Doamne ajuta pe David si pe toti copiii sa se faca bine, sa aline durerea din sufletul parintilor lor. Pentru ca este dureros, este o durere de neimaginat sa-ti vezi copilul bolnav si uneori sa te simti neputincios; doar cine trece prin asa ceva poate intelege cu adevarat.
Va multumim ca sunteti alaturi de noi. Va iubim, chiar daca nu va cunoastem. Pentru ca datorita voua David are sansa sa fie mai bine.