Dupa 17 zile pline de emotii, greutati si speranta ne-am intors acasa de la Constanta. Am plecat cu mari sperante si ne-am intors cu si mai mari inapoi.
A fost neasteptat de greu, din pacate David a suportat foarte greu sedintele la hiperbara. Datorita faptului ca David nu a suportat masca de oxigen pe fata, medicii au fost nevoiti sa ii administreze Diazepam si Peritol, pentru a-i induce o stare de liniste. Nu ma asteptam sa fie asa de greu, dar ma bucur ca am rezistat si am reusit sa facem toate cele 15 sedinte. Si, asa cum speram, am vazut si primele rezultateȘ David are echilibru mai bun si este mult mai atent si prezent decat inainte. Raspunde imediat cand il strig pe nume, si isi intoare capul spre mine.
Am facut 15 sedinte de hiperbara, iar o sedinta dura aproximativ 3 ore. La inceput intram in barocamera si 30 de minute dura "coborarea la 14m adancime" (era vorba de presiune) iar in acest timp David trebuia sa mestece mereu si sa bea apa pentru a nu i se infunda urechile. Urmau apoi 5 etape de oxigenare care durau cate 20 de minute fiecare, apoi urma decomprimarea care dura cel mai mult. Aceasta era si etapa cea mai dificila, copiii isi pierdeau deja rabdarea si era obligatoriu ca toti cei din sala sa fie cu masca pe fata (sala avea 13 locuri si de obicei era toata plina). Permanent era prezent un medic in barocamera, ne supraveghea si ne ajuta pe toti. David le-a dat cel mai mult de furca medicilor, pentru ca era cel mai agitat copil si plangea cel mai mult, am plecat de-acolo cu o porecla noua "TEROARE" :). Nu am decat cuvinte de lauda pentru tot personalul medical de la Constanta. Dr. Ion Cristian este un om deosebit, m-a incurajat si mi-a dat speranta ca David se va recupera. A fost mereu alaturi de noi si ne-a sustinut, impreuna cu sotia dansului, dna Simona Ion. Le multumesc tuturor inca o data pe aceasta cale.
Cu toate ca am trecut cu mare greutate peste aceasta perioada, care mi s-a parut o vesnicie, ma bucur ca am reusit sa ajungem acolo, si imi pun din nou speranta in VOI, OAMENII DE BINE care ne-ati ajutat, ca o veti face din nou si vom putea ajunge pentru o alta sesiune de tratament atat de necesara lui David, si recomandata de dr. Ion, conform scrisorii medicale atasate. In perioada urmatoare voi merge cu David la Buzias la un centru de recuperare (din 6 septembrie) si vom continua recuperarea intensiva cu gimnastica traditionala, terapie Vojta si sedinte de logopedie, care sunt foarte importante pentru recuperarea lui.
Am incredere si sunt convinsa ca vom reusi sa ajungem din nou la Constanta si ca, in timp, David va fi mult mai bine. Pentru ca stiu ca voi lupta din rasputeri sa fie asa. Va multumesc inca o data tuturor si va doresc tot binele din lume.
Trimit nu un comentariu ci un mesaj pentru toti cei care intra pe acest blog, in calitate de simpla cunostinta a acestei familii care lupta pentru puiul lor scump si pe care necazurile si durerea i-a unit, traind in continuare in respect, demnitate si sprijin reciproc.Aceasta familie are nevoie de sprijinul nostru; l-am vazut pe David inainte de a merge in Constanta la terapie ( avea functii lente si limitate) si l-am vazut acum cand s-a intors acasa.Nu imi vine sa cred cat bine i-a facut tratamentul, dupa 2 saptamani de terapie are rezultate uimitoare si sanse reale si mari de recuperare. Din pacate David mai are nevoie de inca o serie de asemenea sedinte, in scurt timp, care sunt costisitoare pentru parintii care nu dispun de acesti bani si nu au nici un ajutor financiar de nicaieri.Cu ajutorul nostru, mana de la mana, se poate aduna aceasta suma, care nu este fabuloasa, doar ca parintii nu o pot procura singuri.In general in mintea tuturor sta ideea: " toti o ducem greu", ceea ce e adevarat, dar nu ne lipseste o tigara, o cafea, un suc...Haideti sa renuntam o data macar la viciile nostre si sa donam acesti bani in contul lui David, sa-i dam o sansa la o viata cat mai normala. Ii multumim bunului Dumnezeu ca avem copii sanantosi, haideti sa ajutam si acesti parinti sa se bucure de copilul lor,sa aiba parte de conversatii simple si interminabile, de zambetul lui cald, de afectiunea lui si tot de tot ce inseamna bucuria de a fi parinte.
RăspundețiȘtergereAm intrat aproape zilnic pe blogul dumneavoastra sa aflu noutati despre David si m-am bucurat foarte mult sa aflu ca v-ati intors acasa cu bine, ca cele doua saptamani desi foarte grele,au avut rezultate pe masura. De cand am fost in Timisoara, David a crescut foarte mult, imi dau seama din prima poza.
RăspundețiȘtergereVa doresc multa putere pe mai departe si in perioada de recuperare de la Buzias. Numai bine si multi pupici lui David.
Melinda multumim pentru gindurile bune asa este a crescut si stie mai multe multumesc lui D-zeu ca este bine fata de cum o fost si ma rog ca D-zeu sa ne ajute sa reusim sa mai mergem o data la HIPERBARA si voua celor care ne-ati fost alaturi cu vorbe bune incurajari si donatii D-zeu sa va rasplateasca inzecit nu am cuvinte de multumire dar tot timpul ma rog ca D-zeu sa va ajute asa cum voi ne-ati ajutat pe noi
RăspundețiȘtergereMelinda pupici multi de la David te asteptam la Timisoara
copilul asta e un razboi pierdut oricum,,,,familia se autodistruge din cauza lui si asta nu e benefic pentru nimeni,,,,e de preferat ca viata sa,si urmeze cursul nu sa te distrugi pt un copil care nu are nici o sans..rasa superioara supravietuieste,,ceilalti ..nu..asta e realitatea
RăspundețiȘtergereanonimu asta de deasupra,,,,,,,,, nu am cuvintele potrivite sa ti le spun decat atat ca esti un mare bulangiu la astia ca tine leas taia capu ala de rasa superioara
RăspundețiȘtergere