Am ajuns acasa!

Dupa 17 zile pline de emotii, greutati si speranta ne-am intors acasa de la Constanta. Am plecat cu mari sperante si ne-am intors cu si mai mari inapoi.
A fost neasteptat de greu, din pacate David a suportat foarte greu sedintele la hiperbara. Datorita faptului ca David nu a suportat masca de oxigen pe fata, medicii au fost nevoiti sa ii administreze Diazepam si Peritol, pentru a-i induce o stare de liniste. Nu ma asteptam sa fie asa de greu, dar ma bucur ca am rezistat si am reusit sa facem toate cele 15 sedinte. Si, asa cum speram, am vazut si primele rezultateȘ David are echilibru mai bun si este mult mai atent si prezent decat inainte. Raspunde imediat cand il strig pe nume, si isi intoare capul spre mine.
Am facut 15 sedinte de hiperbara, iar o sedinta dura aproximativ 3 ore. La inceput intram in barocamera si 30 de minute dura "coborarea la 14m adancime" (era vorba de presiune) iar in acest timp David trebuia sa mestece mereu si sa bea apa pentru a nu i se infunda urechile. Urmau apoi 5 etape de oxigenare care durau cate 20 de minute fiecare, apoi urma decomprimarea care dura cel mai mult. Aceasta era si etapa cea mai dificila, copiii isi pierdeau deja rabdarea si era obligatoriu ca toti cei din sala sa fie cu masca pe fata (sala avea 13 locuri si de obicei era toata plina). Permanent era prezent un medic in barocamera, ne supraveghea si ne ajuta pe toti. David le-a dat cel mai mult de furca medicilor, pentru ca era cel mai agitat copil si plangea cel mai mult, am plecat de-acolo cu o porecla noua "TEROARE" :). Nu am decat cuvinte de lauda pentru tot personalul medical de la Constanta. Dr. Ion Cristian este un om deosebit, m-a incurajat si mi-a dat speranta ca David se va recupera. A fost mereu alaturi de noi si ne-a sustinut, impreuna cu sotia dansului, dna Simona Ion. Le multumesc tuturor inca o data pe aceasta cale.
Cu toate ca am trecut cu mare greutate peste aceasta perioada, care mi s-a parut o vesnicie, ma bucur ca am reusit sa ajungem acolo, si imi pun din nou speranta in VOI, OAMENII DE BINE care ne-ati ajutat, ca o veti face din nou si vom putea ajunge pentru o alta sesiune de tratament atat de necesara lui David, si recomandata de dr. Ion, conform scrisorii medicale atasate. In perioada urmatoare voi merge cu David la Buzias la un centru de recuperare (din 6 septembrie) si vom continua recuperarea intensiva cu gimnastica traditionala, terapie Vojta si sedinte de logopedie, care sunt foarte importante pentru recuperarea lui.
Am incredere si sunt convinsa ca vom reusi sa ajungem din nou la Constanta si ca, in timp, David va fi mult mai bine. Pentru ca stiu ca voi lupta din rasputeri sa fie asa. Va multumesc inca o data tuturor si va doresc tot binele din lume.

Pe ultima suta de metri

Dragii nostri,
Va dau o veste buna: pe data de 13 august David va face prima sedinta de hiperbara. Am gasit si gazda in Constanta pentru cele 2 saptamani cat va dura prima sesiune de terapie, cu ajutorul unei mamici care a stat acolo in trecut, tot pentru recuperare. Ne costa cazarea 60 ron/noapte si am platit deja un avans de 200 de ron. Am cumparat si bilete pentru tren, ne-au costat 320 ron numai dus la vagon de dormit. Oricum, la intoarcere am sa va justific toata suma de bani cheltuita.
Am fost cu David la tara, la parintii mei, o saptamina. A fost frumos, dar si trist. Din pacate, fiind inconjurata de 3 nepoti sanatosi mi-a fost greu sa-l vad pe David printre ei. A fost greu sa-i vad alergand in jurul lui David, uneori chiar incercau sa se joace cu el, dar se plictiseau repede. Daca nu poate alerga cu ei, nu poate bate mingea prin curte... Am plans. Am plans si din cauza asta , dar si din cauza unor persoane care numai oameni nu se pot numi. Nu stiu cat timp o sa mai pot indura jignirile celor din jur, legate de faptul ca am un copil cu handicap. Se vede ca unele persoane nu inteleg ce inseamna durerea. Ma rog mereu la Dumnezeu sa-l ajute pe micutul meu.
In prezent david face logopedie de 4 0ri pe saptamina, doamna cu care lucram vrea sa-l ajute, stie ca are nevoie de foarte multe ore si ne ia banuti mai putini 20 ron la o sedinta de 2 ore. Iar David, incet-incet, progreseaza si asta ne bucura foarte mult.
Va multumesc inca o data voua, celor care ne-ati fost alaturi si ne-ati ajutat si le multumesc si celor care ne vor ajuta de-acum incolo. Pentru ca inca avem nevoie de ajutor pentru a putea ajunge la terapie si in octombrie. Va multumim.

David, LA MULTI ANI!

Dragii nostri,
David a implinit 3 ani pe 9 iunie. Desi vroiam sa impartasesc bucuria cu voi, din pacate nu am reusit sa scriu o noua postare. L-am sarbatorit in familie, si sper sa va placa pozele noastre :).
In rest, in afara de faptul ca David necesita toata atentia mea, in ultima perioada am avut foarte mult de umblat pentru a fi angajata ca asistent personal.
David este incadrat in grad de handicap grav cu asistent personal, iar acum ca a implinit 3 ani am iesit din concediu de ingrijire copil. Avand in vedere probleme lui de sanatate am hotarat ca cel mai bine este sa renunt la locul de munca pe care il aveam inainte si sa ma angajez ca asistent personal al lui David, desi venitul este mult mai mic.
Iar pentru ca sotul meu lucreaza, a trebuit sa umblam impreuna pentru a rezolva tot dosarul de angajare si a obtine toate actele necesare, care sunt mult mai multe si necesita mult mai mult timp decat la o angajare normala, in orice societate comerciala. Saracutul de el, toata ziua in carucior in stanga si in dreapta, de la un ghiseu la altul, adeverinte, analize, anchete sociale, si vesnicul raspuns "reveniti maine"...
Desi am reusit sa adunam jumatate din suma necesara, in ultima perioada suntem putin tristi pentru ca incasam refuzuri peste refuzuri la strigatul nostru de ajutor. Am fost la 7 firme pentru a solicita sponsorizare, cu David in brate, nu conosteam pe nimeni ... am mers sa vad daca vrea cineva sa ne ajute. Pentru ca nu mai avem nevoie de o suma foarte mare si am considerat ca si asta ar putea fi o solutie, mai ales ca firmele respective oricum ar da banii respectivi la stat, deci nu ar avea nimic de pierdut. Din pacate, am fost respinsa de toti "nu se poate, nu facem sponsorizari..." O doamna de la receptie in una din firme mia zis "doamna, nu va stie nimeni durerea daca nu trece prin asa ceva". Am inceput sa pling ca prea putina lume mai are suflet bun si de multe ori daca nu ai pe cineva sa te sprijine, sau daca nu dai din coate suficient de tare nu realizezi mare lucru...
Dar mai bine sa las toate problemele prin care am trecut si sa MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA DAVID ESTE MAI BINE SI FACE PROGRESE. In ziua Sfintilor Constantin si Elena s-a prins cu manutele de marginea mobilei si a inceput sa faca singur cativa pasi in lateral, atat in stanga, cat si in dreapta. Am ramas blocata cand l-am vazut, am inceput sa plang de bucurie si am multumit ca am ajuns sa-l vad facand asta. La inceput a pasit cu frica, dar acum e din ce in ce mai stabil si rezista mai mult timp in picioare daca se tina de ceva. Inainte doar se ridica pret de cateva secunde si se punea jos.
Acum este in vacanta de la gradinita, dar facem logopedie si gimnastica in particular, pentru a nu stagna pe perioada celor 2 luni de vacanta.
Speram ca David sa fie bine si ne rugam pentru toti copiii si parintii care sunt in situatia noastra. DUMNEZEU SA-I AJUTE
Dragi nostri, simt ca dupa sedintele de HIPERBARA David va fi bine, imi pun foarte mari sperante in aceasta forma de terapie si stiu ca nu o fac degeaba. Cunosc cazuri care au fost si copilasii acum sunt mult mai bine. Ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa reusim pina la capat si va rog si pe voi sa ne ajutati. Mai avem nevoie doar de 2000 de euro! Stiu ca putem reusi.

Un pas inainte, o speranta mare

Dragii nostri,
Asa cum poate ati vazut la suma donata pana acum, cu ajutorul lui Dumnezeu si al vostru am reusit sa adunam suma necesara primei sesiuni de terapie hiperbara, programata pentru luna august (15 sedinte x 400 ron/sedinta). Avem, insa, nevoie in continuare de voi pentru a aduna si suma necesara celei de-a doua sesiuni de terapie. Si suntem siguri ca veti fi alaturi de noi. Speram sa reusim pina la capat. Doamne ajuta!
David este vizibil mai bine, mai ales de cand am inceput sa mergem la gradinita Luminita (Centrul Speranta din Timisoara) speciala pentru copiii cu deficiente de vedere si de cand am inceput si sedintele de logopedie. David este mai prezent, activ, curios de tot ce se intampla in jurul lui, s-a obisnuit sa aibe mereu copii in preajma, scoate multe sunete, rosteste silabe, ceea ce nu facea pana acum.
In urma cu cateva zile am facut un control neurologic, nu mai fusesem la dr. Bacos din martie. Inainte cind vedea doctorul plingea tot timpul, nu putea sa-l atinga ca lesina de plins. Neurologul s-a mirat de progresele lui David, si ne-a spus ca daca reusim sa adunam banii necesari sa-l ducem la hiperbara desi exista la nivel international si national si pareri pro, si contra. Cel mai important insa e ca in ultimul timp David nu face crize de epilepsie, cred ca medicul a reusit sa dozeze tratamentul in asa fel incat sa nu se mai intample asta. Inainte cand doza era prea mare era foarte agitat, iar cand era foarte mica facea mereu crize.
Ma bucur cand vad ca David intelege aproape tot ce ii spun, dar ma doare sufletul cand vad ca nu stie sau nu poate sa spuna ce ar vrea. Dimineata la ora 7 se trezeste si se uita la geam, imi face semn si incearca sa-mi spuna ca a ajuns masina ("bmbm" :)). Gradinita de nevazatori la care merge David le asigura transportul gratuit copiilor care o frecventeaza, asa ca in fiecare dimineata microbusul ne ia pe toti si ne duce la gradinita iar apoi la pranz ne aduce inapoi acasa. Iar lui David ii place asa de mult!
La gradinita se joaca, face logopedie prin joc, stimulare vizuala, deseneaza, motricitate fina, gimnastica, doamnele educatoare (toate sunt de profesie psihologi) ii invata cintece, povesti. A fost greu la inceput, in primele 2 saptamini David plingea mereu, nu era obisnuit cu straini, dar acum e bine, ii place foarte mult. Ma bucur ca exista si astfel de centre, pentru ca la gradinitele obisnuite am fost refuzati...
Eu sint multumita si ii multumesc lui Dumnezeu ca este bine. Eu stiu cum a fost inainte si nu doar eu. Toata lumea care ne cunoaste vede ce progrese a facut si cum s-a schimbat. Si nu doar datorita gradinitei, ci si a sedintelor de recuperare si a internarilor la centrele medicale de recuperare intensiva din tara, pe la care am fost pana acum. Am facut eforturi foarte mari ca sa reusim ce am reusit deja. Si as vrea sa intelegeti ca nu ne este usor ca am ajuns sa cerem bani strainilor. Si oricat de umilitoare ar fi unele situatii in care ne gasim uneori sau in care ne pun unele persoane, stiu ca o fac pentru David. Si ca nu am bagat mana in buzunarul nimanui. Cine a dorit sa ne ajute, a facut-o fara sa puna intrebari. Si sper sa se gaseasca si alti OAMENI cu suflet care sa ne ajute sa adunam si restul sumei necesare.
Doamne ajuta pe David si pe toti copiii sa se faca bine, sa aline durerea din sufletul parintilor lor. Pentru ca este dureros, este o durere de neimaginat sa-ti vezi copilul bolnav si uneori sa te simti neputincios; doar cine trece prin asa ceva poate intelege cu adevarat.
Va multumim ca sunteti alaturi de noi. Va iubim, chiar daca nu va cunoastem. Pentru ca datorita voua David are sansa sa fie mai bine.

De luni incepem campania!

Acum, ca am reusit sa facem acest blog, incepem campania de mediatizare a cazului nostru, a problemelor pe care David le are.
Am incredere ca in final vom reusi ceea ce ne-am propus. Pentru ca stiu ca intre noi inca exista OAMENI.
Vom trimite mesaje catre presa, radiouri, televiziuni, persoane publice, institutii, bloggeri. Sigur se vor afla cativa care ne vor intinde o mana de ajutor. Asa cum altii au reusit, vom reusi si noi. Pentru ca David merita si trebuie sa fie bine!
Doamne ajuta!